INDRUMAR

        PENTRU ELABORAREA SI 

       SUSTINEREA LUCRARILOR 

        DE LICENTA / DISERTATIE

Elaborarea lucrarii de licenta/disertatie

Lucrarea de licenta / disertatie constituie actul final al studiilor universitare de lunga durata si master. 

Ea reprezinta o lucrare scrisa întocmita  de catre absolvent, sub îndrumarea stiintifica a unui cadru didactic de  specialitate, pe o tema aleasa, fie din lista de teme orientative, fie cu acordul    coordonatorului stiintific, o tema aleasa de absolventul însusi.

Alegerea temei lucrarii de licenta/disertatie:

Tema lucrarii de licenta/disertatie se alege din tematica orientativa propusa de catedrele facultatii, dar, în acelasi timp, poate fi si o propunere personala a absolventului, corelata cu profilul facultatii absolvite.

Criterii care pot sta la baza acestei alegerii:

-activitatea viitoare a studentului sau masterandului;

-aptitudini personale de cercetare, analiza, prezentare, etc., (de exemplu, abilitati de modelare si de analiza matematica, abilitati de sinteza, de clasificare, de imaginatie, abilitati de analiza practica, abilitati de analiza comparativa, etc.);

-posibilitati de documentare. În lucrare, trebuie tinut seama de faptul ca, elaborarea unei lucrari de licenta/disertatie nu se poate întinde pe mai mult de trei semestre. De aceea, trebuie analizate foarte atent posibilitatile de documentare atât în plan teoretic (literatura de specialitate) cât si în plan practic (de unde sa se procure datele experimentale necesare realizarii aplicatiei practice, indispensabile oricarei lucrari de licenta/disertatie);

-disciplina preferata din timpul studiilor.

Alegerea coordonatorului stiintific al lucrarii de licenta/disertatie poate preceda sau urma alegerea lucrarii de licenta/disertatie.

În alegerea coordonatorului stiintific al lucrarii de licenta/dizertatie primeaza urmatoarele criterii:

-pot îndruma lucrari de licenta numai urmatoarele grade didactice: asistentii cu titlul de doctor, lectorii universitari (sefi de catedra) doctori sau doctoranzi, conferentiarii si profesorii universitari.

-disciplina pentru care a optat absolventul si care a fost cel mai bine însusita în perioada studiilor universitare sau de masterat;

-este extrem de important ca între student si coordonatorul stiintific sa existe o comunicare libera, stiintifica, bazata pe respectul si aprecierea reciproca;

-nivelul academic al cadrului didactic respectiv. Lucrarea de licenta/disertatie este o lucrare de tip creativ, care necesita o îndrumare stiintifica, de înalt nivel si care asigura un material elaborat si bine fundamentat teoretic si practic.

Cuprinsul lucrarii de licenta/disertatie

 Prin planul lucrarii de licenta/disertatie se întelege lista, în ordine cronologica (dar pe o baza logica) a problematicii care va fi tratata în lucrare. Principiile care stau la baza întocmirii planului lucrarii de licenta/disertatie sunt urmatoarele:

1. planul trebuie sa permita verificarea, de catre comisia de examinare, a celor patru elemente fundamentale care constituie criteriile de notare ale acesteia:

-pregatirea teoretica a absolventului;

-pregatirea metodologica a absolventului;

-capacitatea de a efectua o aplicatie practica în domeniul abordat.

-capacitatea de a interpreta rezultate si de a formula propuneri de perfectionare în domeniului abordat.

2. planul trebuie sa urmeze tema aleasa de absolvent si sa demonstreze actualitatea materialului prezentat.

3. planul trebuie sa structureze materialul ales, astfel încât fiecare capitol sa raspunda unei întrebari dintre cele formulate mai sus.

4. paragrafele si capitolele din planul lucrarii de licenta/dizertatie trebuie sa aiba logica si sa puna în evidenta obiectivul ales.

5. planul trebuie sa cuprinda o parte introductiva, în care sa fie exprimat obiectivul general al lucrarii de licenta/disertatie, cadrul teoretic si metodologic în care va fi abordat subiectul lucrarii precum si cadrul empiric în care va fi realizata aplicatia practica. Trebuie sa cuprinda, de asemenea, tot în partea introductiva, (desi acest lucru nu este absolut obligatoriu) un sumar (rezumat) al principalelor rezultate obtinute în cadrul lucrarii.

6. daca nu exista un capitol special care sa sintetizeze concluziile si propunerile rezultate din lucrare, atunci aceste elemente trebuie prezentate, în mod obligatoriu, în partea finala a lucrarii de licenta/disertatie.

Elementele de finalizare este bine sa fie sintetizate în mod omogen pe clase de rezultate:

a) teoretice;

b) metodologice;

c) empirice.

Urmare a celor de mai sus, o structura generala a unui plan al lucrarii de licenta/disertatie ar trebui sa contina cel putin urmatoarele capitole:

Introducere. Prezentarea obiectivului lucrarii, a cadrului teoretico-metodologic si empiric al lucrarii, precum si un scurt rezumat al lucrarii;

Capitolul 1. Prezentarea teoriei în privinta temei abordate;

Capitolul 2. Prezentarea metodologiei în privinta temei abordate (modalitati, formule, relatii si modele de calcul si analiza; aspecte institutionale si legislative în domeniu; experiente existente în domeniu, etc.);

Capitolul 3. Prezentarea unei aplicatii practice (de preferat empirice pe date reale actuale) în care sa se aplice aspectele teoretice si metodologice prezentate în primele doua capitole;

Capitolul 4. Extragerea de concluzii din primele trei capitole si formularea de propuneri pe baza acestor concluzii;

Încheiere. Prezentarea altor elemente utile în lumina lucrarii prezentate: noi directii de continuare a cercetarii efectuate; polemici stiintifice cu puncte de vedere consacrate, etc.;

Bibliografie. Listarea, de obicei în ordinea alfabetica a autorilor, a principalelor surse de documentare privind elaborarea lucrarii de licenta/disertatie (atât pentru partea teoretico-metodologica precum si pentru partea empirica);

Anexe. Cuprinde orice materiale relevante pentru lucrarea de licenta/disertatie dar a caror includere în corpul lucrarii îngreuneaza  parcurgerea lucrarii sau creeaza sincope de percepere a acesteia.

Aici intra:

-Tabele statistice de mari dimensiuni;

-Bilanturi contabile, conturi de profit si pierdere si alte documente de evidenta contabilo-statistica;

-Demonstratii matematice mai complicate;

-Sinoptice de mari dimensiuni sau înscrisuri;

-Programe rulate pe calculator, cu calculele efectuate în beneficiul lucrarii

-Adrese de recomandare a lucrarii sau de apreciere a unor activitati desfasurate de catre absolvent în legatura cu elaborarea lucrarii, etc.

Planul lucrarii de licenta/disertatie trebuie întocmit de catre coordonatorul stiintific al lucrarii de licenta împreuna cu studentul.

Coordonatorul stiintific (mai ales ca, în conformitate cu cele spuse mai sus, acesta participa activ si, posibil, decisiv la alegerea temei de licenta/disertatie) cunoaste cel mai bine problematica ce urmeaza a fi abordata, de aceea este cel mai în masura sa stabileasca ce probleme trebuie abordate, cu ce pondere, în ce ordine logica si cu ce finalitate.

Coordonatorul stiintific este cel mai în masura sa cunoasca si sa tina seama de cerintele pe care comisiile de examinare a lucrarilor de licenta/disertatie le ridica fata de structura acesteia.

Raspunderea pentru calitatea stiintifica si originalitatea lucrarii de diploma/disertatie revine deopotriva conducatorului stiintific si absolventului.

Coordonatorul stiintific este persoana cea mai informata cu privire la bibliografia existenta în domeniul abordat în lucrare; or, structura lucrarii trebuie sa tina seama în mod esential de acest fapt.

Absolventul poate întocmi planul lucrarii (mai ales în cazul în care el însusi alege tema lucrarii de licenta/disertatie), dar planul trebuie, în mod obligatoriu, validat de catre coordonatorul stiintific înainte ca absolventul sa înceapa lucrul efectiv la lucrare.

Planul întocmit si validat trebuie sa fie respectat întocmai. Modificarea conditiilor initiale justifica modificarea planului lucrarii (cu acordul coordonatorului stiintific); aparitia de noi surse bibliografice, modificarea conditiilor de procurare a datelor necesare realizarii aplicatiei practice, modificari legislative sau institutionale, modificarea conceptiei absolventului sau a coordonatorului stiintific privind tema lucrarii de licenta/disertatie, etc.

Tinând, însa, seama de scopul elaborarii lucrarii de licenta/disertatie, de timpul afectat documentarii si elaborarii ei, precum si pe baza experientei acumulate în domeniu, lucrarea de licenta/disertatie trebuie sa se încadreze într-un cuantum cuprins între 60-80 pagini iar lucrarea de disertatie poate cuprinde un numar mai redus de pagini (40-60 pagini).

Întocmirea calendarului elaborarii lucrarii de licenta/disertatie

Dupa stabilirea planului lucrarii de licenta/disertatie, îndrumatorul împreuna cu studentul întocmesc un calendar care sa cuprinda termenele la care sa fie realizate diferitele parti componente. Acest calendar este menit sa asigure:

-fixarea perioadei initiale de documentare;

-ritmicitatea elaborarii lucrarii de licenta/disertatie;

-evitarea intrarii în criza de timp în legatura cu finalizarea elaborarii lucrarii

-exercitarea controlului asupra elaborarii lucrarii de licenta/disertatie de catre coordonatorul stiintific (citirea si formularea de observatii si sugestii asupra capitolelor lucrarii, pe masura ce acestea sunt elaborate).

Calendarul va cuprinde termene pentru elaborarea fiecarui paragraf, cu termene intermediare pentru documentare si refacere sau completare (daca este cazul, în urma observatiilor coordonatorului stiintific).

Realizarea documentarii pentru partea teoretico-metodologica a lucrarii de licenta/disertatie.

Documentarea pentru partea teoretico-metodologica a lucrarii de licenta/disertatie se refera la consultarea literaturii de specialitate cu privire la subiectul abordat în lucrare. De obicei, odata cu definitivarea planului lucrarii, se stabileste, de catre coordonatorul stiintific, si bibliografia care urmeaza a fi consultata de catre absolvent. De fapt, însusi planul lucrarii de licenta/disertatie se stabileste, în mare masura, pe baza literaturii de specialitate existente.

Documentarea teoretico-metodologica este permanenta, din momentul stabilirii temei lucrarii de licenta/disertatie. Se refera atât la bibliografia de specialitate stabilita cât si la orice alte surse de informare asupra domeniului: dezbateri stiintifice de orice natura, reviste de specialitate.

Documentarea teoretico-metodologica trebuie facuta în maniera globala.

Documentarea teoretico-metodologica trebuie finalizata prin fisele de lectura.

Realizarea documentarii pentru partea aplicativa (empirica) a lucrarii de licenta/disertatie

Lucrarea de licenta/disertatie trebuie sa se finalizeze printr-o aplicatie practica, aplicatie care are menirea sa demonstreze comisiei de examinare capacitatea si abilitatea absolventului de a valorifica cunostintele de natura teoretico-metodologica într-un domeniu pragmatic, operational.

Documentarea pentru partea aplicativa a lucrarii de licenta/disertatie se refera, în fond, la culegerea datelor empirice necesare exemplificarii demersului teoretic din primele capitole ale lucrarii.

Aceasta documentare se face diferit dupa cum tema lucrarii de licenta/disertatie este o tema de: inginerie, economie, drept, stiinte sociale, litere, s.a.m.d.

În legatura cu sursele de informare precizam urmatoarele:

-ele trebuie sa fie oficiale. Nu se vor folosi date din cotidiene care nu sunt de specialitate, informatii date la conferintele de presa, etc.

-sursele amintite au si frecvente mai mici de un an (pot fi lunare, trimestriale, semestriale)

-din sursele amintite nu rezulta întotdeauna seriile de date statistice pe intervalul de analiza dorit. În acest caz, aceste serii trebuie construite de absolvent.

Realizarea aparatului stiintific al lucrarii de licenta/disertatie

Prin aparat stiintific al lucrarii de licenta/disertatie se întelege ansamblul notelor explicative personale (care nu fac parte integranta din corpul textului) precum si al trimiterilor bibliografice (la idei, citate, comentarii, etc.).

Prezenta aparatului stiintific în lucrarea de licenta/disertatie are urmatoarea menire:

- indica sfera de referinta bibliografica pe care se fundamenteaza elaborarea lucrarii, fiind un indicator important nu numai al travaliului absolventului dar si al nivelului stiintific la care se situeaza elaborarea;

- constituie o dovada de probitate stiintifica a absolventului, care întelege sa respecte prioritatile în formularea unor rezultate teoretice, metodologice sau empirice privind domeniul analizat în lucrare;

- reprezinta indicatii utile pentru cei care doresc continuarea sau aprofundarea analizelor si cercetarilor efectuate în lucrare, trimitându-i la sursele primare de documentare.

Realizarea aparatului stiintific al lucrarii de licenta/disertatie este aproape imposibila fara întocmirea fiselor de lectura descrise mai sus. Într-adevar, este suficient sa se grupeze fisele de lectura dupa caseta de identificare orizontala, pentru a nu mai avea de facut decât listarea sursei bibliografice si a paginii la care se afla referinta respectiva.

Modalitatea în care poate fi prezentat efectiv aparatul stiintific este diversa:

- pot fi utilizate note de subsol;

- pot fi inserate, în text, numarul de ordine al sursei bibliografice;

- exista si posibilitatea ca aparatul stiintific din cea de-a doua varianta prezentata sa fie defalcat pe fiecare capitol (sau chiar paragraf) pentru a accentua omogenitatea acestor parti componente ale lucrarii de licenta/disertatie.

În cazul în care se foloseste primul sistem de aparat stiintific, poate aparea o anumita suprapunere între notele de subsol care apartin autorului si cele care se refera la bibliografie. Pentru a nu crea confuzii, trebuie sa se foloseasca sisteme de semnalizare diferite pentru cele doua categorii de note de subsol: de exemplu, numere pentru trimiterile bibliografice si asteriscuri pentru notele personale.

Sustinerea lucrarii de licenta/disertatie

Prezentarea lucrarii de licenta/disertatie în fata comisiei de examinare (de licenta) constituie un aspect la fel de important ca elaborarea lucrarii în sine.

Calitatea prezentarii lucrarii de licenta/disertatie nu se substituie, desigur, valorii intrinseci a lucrarii: o lucrare slaba sau mediocra nu va putea fi salvata de o prezentare stralucitoare, deoarece argumentele prezentarii se situeaza întotdeauna cel mult la nivelul valorii lucrarii. De altfel, în momentul prezentarii lucrarii, comisia de examinare este edificata asupra valorii lucrarii de licenta/disertatie, deoarece aceasta este studiata cu mult timp înainte, iar în referatul întocmit de catre coordonatorul stiintific al lucrarii catre membrii comisiei de examinare, este deja propusa o nota. Ceea ce urmareste comisia de examinare cu prilejul sustinerii publice a lucrarii poate fi sintetizat în urmatoarele:

- candidatul stapâneste continutul lucrarii de licenta/disertatie în amanunt;

- candidatul este capabil de o prezentare sintetica si coerenta a unui continut mult mai vast;

- candidatul este capabil de o desfasurare inteligenta a unor argumente care sa justifice: tema aleasa, modalitatile de cercetare, concluziile desprinse, propunerile facute;

- candidatul este capabil sa suporte o discutie, pe baza de întrebari sau contra argumente, prin care sa sustina propriul punct de vedere;

- candidatul are putere de convingere si forta de persuasiune în urmarirea obiectivului propus;

- candidatul este permeabil la observatii critice si recomandari, pe care le integreaza în viziunea personala asupra subiectului în discutie.

Speech-ul reprezinta lista ideilor de baza, ordonate cronologic si logic, care urmeaza a fi prezentate în fata comisiei de examinare. Speech-ul nu are neaparat o existenta fizica (este de dorit ca sustinerea lucrarii de licenta sa se faca în mod liber) ci reprezinta o sinteza care este pregatita de candidat în scopul ordonarii ideilor, a accentuarii aspectelor mai importante (sau mai interesante), a relevarii contributiilor personale, a scoaterii în evidenta a concluziilor si propunerilor aferente analizei efectuate.

Speech-ul nu se constituie într-un rezumat al lucrarii (repetam faptul ca lucrarea este cunoscuta de catre comisie) ci este un material de sine statator care extrage din lucrare aspectele si ideile cele mai importante, pe care le prezint într-o logica diferita de cea existenta în lucrare. Asa cum lucrarea de licenta/disertatie nu este o însiruire a documentarii efectuate pe tot parcursul elaborarii ei, ci prezinta într-o logica proprie rezultatele acestei documentari si cercetari, la fel speech-ul nu reia lucrarea de licenta/disertatie ci prezinta esenta acesteia într-o modalitate de sine statatoare.

Speech-ul  trebuie pregatit, de aceea cu multa grija (în strânsa colaborare cu coordonatorul stiintific al lucrarii de licenta) deoarece el reprezinta ingredientul cel mai important al întregii prezentari si sustineri a lucrarii de licenta.

Continutul si structura speech-ului

În continutul speech-ului se regasesc câteva elemente comune, de natura generica, elemente care trebuie neaparat sa fie prezente si anume în ordinea pe care o prezentam mai jos:

- titlul lucrarii de licenta/disertatie: candidatul va enunta titlul lucrarii de licenta/disertatie, desi membrii comisiei sunt, desigur, la curent cu acest lucru;

- obiectivul lucrarii: candidatul va prezenta obiectivul (scopul) pe care si l-a propus în elaborarea lucrarii de licenta/disertatie. Aceasta prezentare trebuie sa fie cât mai concisa si mai clar exprimata, daca se poate într-o singura fraza;

- modalitatea în care a fost realizat obiectivul lucrarii: se va prezenta maniera de analiza, cercetare sau documentare în care candidatul a realizat obiectivul lucrarii (prin documentare livresca, prin studii de caz, prin analize empirice, prin analize comparative, prin modelare matematica, prin analize de tip statistic, etc.);

- structura lucrarii de licenta/disertatie: desi este un punct cumva redundant în economia prezentarii lucrarii, el poate fi util deoarece arata faptul ca absolventul are clar în minte continutul lucrarii precum si ordonarea logica a întregului demers de cercetare. Daca, însa,comisia nu solicita renuntarea la acest punct, el trebuie redus la esenta: se vor enumera practic obiectivele specifice (subobiectivele) pe capitole fiecare cu câte un foarte scurt comentariu privind modalitatea de realizare;

- principalele probleme (obstacole) de natura metodologica, stiintifica, organizatorica, etc. care au trebuit învinse pentru a realiza obiectivul lucrarii (daca este cazul): candidatul va prezenta pe scurt cele mai importante probleme care au trebuit învinse, cum ar fi: asigurarea comparabilitatii preturilor, asigurarea unor transformari metodologice, lipsa unor serii statistice suficient de lungi, absenta sau incompletitudinea unor date s.a.m.d.;

- principalele concluzii desprinse din realizarea cercetarii: candidatul va enumera (fara a intra în amanunte) cele mai importante rezultate (concluzii) desprinse din analiza efectuata. Este bine ca aceste concluzii sa fie prezentate în mod sistematic si anume: a) concluzii de natura teoretica si metodologica; b) concluzii de natura empirica; c) concluzii de natura propunerilor de perfectionare/schimbare; d) concluzii de natura continuarii cercetarii întreprinse.

Speech-ul reprezinta nu numai o lista logica si cronologica a prezentarii ci, în acelasi timp, constituie si un ”program” dinamic de prezentare. Din acest motiv, este bine ca speech-ul sa fie întocmit sub forma unui grafic dinamic de prezentare, care sa contina si durata afectata fiecaruia dintre cele sase subiecte generice mentionate mai sus.

Planse si alte materiale vizuale de prezentare

Având în vedere cele doua restrictii care functioneaza cu prilejul prezentarii lucrarii de lic enta/disertatie (timpul limitat al prezentarii – în jur de 10 minute – si necesitatea realizarii unui maximum de impact sub aspecul efectului de convingere asupra comisiei de examinare) nu este lipsit de interes si importanta sa se recurga la unele mijloace auxiliare vizuale (sau chiar audio-vizuale, de exemplu, prin utilizarea prezentarii lucrarii de licenta/disertatie pe monitorul unui computer sau proiectat pe un ecran cu ajutorul computerului, mijloace care sa aiba un dublu rol:

a) sa însoteasca, într-o maniera sugestiva si sinoptica, explicatiile verbale ale candidatului;

b) sa întareasca sau sa sustina, prin reprezentari grafice, cifre, demonstratii matematice, etc. asertiunile facute de candidat cu prilejul prezentarii lucrarii.

Aceste materiale vizuale pot fi realizate fie pe material transparent care sa poata fi proiectat cu ajutorul retroproiectorului, fie sub forma de fotograme (diapozitive) care vor fi proiectate pe un ecran special amenajat, fie pe un carton duplex (de o marime care sa permita urmarirea lejera a reprezentarilor respective). În primele doua cazuri este necesara asigurarea unei sincronizari între explicatiile verbale si aparitia pe ecrane a imaginilor adecvate. În cazul planselor realizate pe carton, este bine ca ele sa fie instalate în locuri cu o buna vizibilitate pentru toti membrii comisiei, înca înainte de începerea prezentarii (în timpul prezentarii candidatului anterior) pentru a nu consuma din timpul afectat prezentarii propriu-zise.

Folosirea materialelor vizuale de prezentare trebuie facuta în asa fel încât materialele respective sa fie integrate activ în prezentare. Folosirea materialelor grafice în prezentare are doua efecte concomitente: a) reduce timpul de prezentare a faptelor, marind corespunzator timpul ce poate fi alocat analizelor, interpretarilor, concluziilor si propunerilor; b) contribuie la mai buna întelegere, de catre membrii comisiei de examinare, a mesajului stiintific pe care candidatul încearca sa-l transmita.

Materialele vizuale este bine sa fie realizate în culori, pentru a spori sugestivitatea reprezentarilor (fara a exagera, desigur, pâna la marginea kitsch-ului), sa cuprinda titluri care sa exprime cât mai exact rolul si mesajul acelui material, legendele necesare întelegerii reprezentarilor grafice precum si orice alte informatii care pot contribui la sprijinul explicatiilor verbale.

Selectarea reprezentarilor grafice din continutul lucrarii care pot face obiectul materialelor vizuale de prezentare trebuie facuta cu multa grija, la sugestia coordonatorului stiintific al lucrarii, asa încât sa faca obiectul acestor materiale cele mai interesante, importante si sugestive expresii grafice. Aceasta si întrucât nu este bine sa se utilizeze un numar prea mare de asemenea materiale vizuale – se pare ca 1-3 planse, sau 4-5 diapozitive sau reprezentari pentru retroproiector reprezinta un numar rezonabil.

Principalele metode pe care le puteti utiliza pentru a va putea încadra în aceasta norma de timp sunt urmatoarele:

- nu ”povestiti” lucrarea de licenta/disertatie. Nu trebuie sa descrieti tot ceea ce ati facut în lucrare, acest lucru este cunoscut de catre membrii comisiei. Prezentarea continutului lucrarii se rezuma la prezentarea obiectivelor urmarite în fiecare capitol, fara nici o detaliere analitica;

- nu descrieti demonstratii matematice. Daca exista asemenea demonstratii în lucrare, de buna seama ca sunt preluate din literatura de specialitate si nu prezinta nici un dubiu (doar daca nu cumva obiectivul lucrarii îl constituie analiza critica a acestor demonstratii), deci nu este necesar sa le mai reluati. Chiar când realizati o demonstratie inedita, este bine sa prezentati doar rezultatul obtinut (daca este nevoie, comisia de examinare va va indica sa prezentati amanunte);

- nu spuneti tot ce stiti despre un subiect pe care-l abordati. Ceea ce aveti de spus trebuie spus concis si în datele sale esentiale (nu uitati sa discutati cu specialisti în domeniul abordat), în cazul în care membrii comisiei doresc sa se convinga de profunzimea cunostintelor dv. în domeniu, va vor pune, cu siguranta, întrebari suplimentare si atunci veti avea prilejul sa va desfasurati.

- nu descrieti continutul planselor sau al altor materiale de prezentare vizuala. Materialele respective se prezinta prin ele însele si, în orice caz, nu ele sunt subiectul discutiei. Referiti-va doar la continutul lor, în masura în care aceasta sprijina cele spuse verbal.

- nu detaliati concluziile si propunerile. Aceasta nu înseamna, în nici un caz, trunchierea sau renuntarea la unele concluzii sau propuneri, ci doar exprimarea cu maximum de concizie si claritate.

Concluzii si propunerile desprinse din analiza întreprinsa trebuie prezentate în esenta lor si nu în detaliile lor.

Pentru a atinge asemenea ”performante”, este necesara exersarea prezentarii lucrarii sub forma simularii acesteia, atât pentru a reusi încadrarea în timp cât si pentru a obtine o exprimare concisa si clara, o argumentare logica si coerenta, o forta de convingere care sa realizeze un impact maxim asupra comisiei de examinare.

Raspunsurile la întrebari

Daca întrebarile vizeaza, în general, problematica abordata, este posibil ca întrebarile sa se refere si la alte chestiuni care sunt atinse sau pot fi atinse prin dezvoltarea unor analize sau consecinte ale celor prezentate în lucrare.

Întrebarile au rolul de a convinge comisia de capacitatea dv. de a purta un dialog critic, de natura stiintifica pe marginea problematicii abordate sau pe marginea altor probleme de specialitate. Din acest motiv, ele trebuie tratate cu maximum interes si atentie, deoarece contributia lor la nota finala poate fi extrem de importanta.

Comportamentul fata de întrebarile comisiei de examinare trebuie sa se caracterizeze prin urmatoarele:

- fiecare întrebare va fi notata cu grija si solicitudine. Pentru aceasta, veti fi pregatit, cu hârtie si stilou, în momentul în care începeti prezentarea lucrarii;

- daca nu întelegeti întrebarea, veti adresa rugamintea de a fi repetata. Nu este bine ca, din dorinta de a nu deranja, sa nu solicitati repetarea întrebarii neîntelese, deoarece veti raspunde la altceva sau, în orice caz, nu veti satisface exigentele celui care a pus întrebarea, cu consecinte negative în ceea ce priveste notarea dv. finala;

- raspunsul la întrebare va fi scurt, punctual. Veti raspunde exact la ideea sau nuanta solicitata prin întrebare, nu veti face nici un fel de introduceri sau corelatii,deoarece ele ar putea fi interpretate ca încercare de a eluda o întrebare la care nu cunoasteti raspunsul, pe de o parte, iar, pe de alta parte, va consuma din timpul la dispozitie, în plus, este posibil sa plictisiti, dând mai multe amanunte decât sunt necesare pentru problema respectiva;

- chiar daca raspunsul la o întrebare este dat deja în lucrare, nu faceti o simpla trimitere seaca la acesta. Prezentati foarte pe scurt raspunsul corect, apelând la o introducere eleganta de forma: ”asa cum am aratat si în lucrare..., etc.”;

- luati-va masuri de siguranta (obligatorii, de altfel în domeniul stiintific) în ceea ce priveste forma în care raspundeti la întrebari. Raspunsul trebuie sa fie dat cu siguranta dar nu cu ostentatie. Chiar daca întrebarea este relativ simpla, ea nu se va expedia cu un raspuns sec, ci se va raspunde complet la ea, cu toata solicitudinea de care sunteti în stare.

Nota finala depinde de trei elemente complementare:

- continutul lucrarii, exprimat în nota acordata în referat de catre conducatorul stiintific;

- calitatea prezentarii lucrarii;

- calitatea raspunsurilor la întrebarile comisiei de examinare. De aceea partea de raspunsuri la întrebari trebuie administrata cu cea mai mare atentie.

Dialogul cu comisia de examinare

În fata comisiei de examinare trebuie adoptata o atitudine care sa se caracterizeze prin urmatoarele:

- siguranta de sine, fara a depasi pragul suficientei de sine;

- fermitate în exprimarea punctelor de vedere, fara a trece în inflexibilitate;

- solicitudine si disponibilitate pentru dialog si schimb de opinii;

- claritate si concizie în asertiunile facute;

- coerenta a discursului demonstrativ;

- atitudine stiintifica fata de materialul prezentat (adica prudenta si circumspecta fata de asertiuni prea transante, chiar daca ele sunt fundamentate pe analize empirice riguroase).

         Pe baza „regulilor” de mai sus vor fi tratate si întrebarile sau comentariile care vor fi facute de catre membrii comisiei pe marginea materialului prezentat. Înainte de a face interventiile cerute de întrebari sau de comentarii, se recomanda folosirea unor sintagme de introducere de tipul:

-  în opinia mea, aceasta problema trebuie abordata ...

- din câte îmi dau seama, aici este vorba despre ...

- literatura de specialitate mentioneaza în acest sens faptul ca, de multe ori, se întâmpla ca ...

- mi se pare ca în aceasta chestiune apare o contradictie între ... si ...

- daca-mi permiteti, as dori sa spun ca, de fapt, ceea ce eu am intentionat a fost sa ...

- cred ca, totusi, o anumita legatura se poate face între ... si ...

- dupa parerea mea, adevarata problema care se ridica aici nu este ... ci ...

Aceste sintagme pun în evidenta, pe de o parte, respectul si consideratia cu care este tratat partenerul de discutie iar, pe de alta parte, confera interventiilor dv. acea nota de relativitate stiintifica necesara oricarei dezbateri profesionale.

Alte sugestii referitoare la modul în care raspundeti la întrebari sunt urmatoarele:

- nu ocoliti raspunsul la întrebari. Chiar daca o anumita întrebare va surprinde prin continutul ei, folositi una dintre formulele de relativizare de mai sus si prezentati-va punctul de vedere. Faceti, daca este nevoie o anumita „învaluire” pâna când sesizati substratul întrebarii (fara sa exagerati aceasta etapa de „cautari”, deoarece poate fi interpretata ca o tragere de timp), dar, imediat ce v-ati revenit, punctati direct, precis si concis raspunsul;

- nu refuzati sa raspundeti la nici o întrebare, chiar daca raspunsul dv. nu va fi perfect;

- daca nu întelegeti o anumita întrebare, nu ezitati sa solicitati fie repetarea întrebarii fie precizari suplimentare. Aceasta nu poate sa deranjeze, daca este facuta cu toata consideratia, si folosind o formula eleganta. „Costul „ solicitarii repetarii întrebarii este întotdeauna mai mic decât cel al raspunsului eronat datorita neîntelegerii întrebarii.

Nu se recomanda interpretarea comentariilor membrilor comisiei de examinare decât în cazul în care autorul comentariului va cere în mod expres sa va expuneti punctul de vedere în acea chestiune.

Cum se procedeaza daca membrii comisiei ”dau peste cap” planul de prezentare al lucrarii .Acest lucru se datoreaza urmatoarelor cauze:

- timpul limitat avut de comisie la dispozitie;

- faptul ca partea pe care comisia propune s-o abordati (de obicei, partea aplicativa) este asa de ... interesanta, încât comisia prefera sa renunte la partea teoretico-metodologica si doreste sa va concentrati pe contributia dv. Personala;

- comisia cunoaste în amanunt lucrarea dv. si doreste sa puncteze împreuna cu dv. unele aspecte fie mai controversate fie mai importante;

- comisia doreste sa verifice gradul si calitatea cunoasterii, de catre autorul lucrarii, a continutului acesteia.

Daca, dupa epuizarea problemei pe care a pus-o comisia, aceasta nu se grabeste sa formuleze, în aceeasi modalitate, alte chestiuni la care sa va referiti nu trebuie, desigur, sa asteptati pâna când comisia va face acest lucru (poate nici nu doreste s-o faca). Dupa o pauza care nu trebuie sa se prelungeasca prea mult (pentru a nu deveni penibila pentru toata lumea) încercati sa dezvoltati cea mai importanta chestiune pe care ati pregatit-o de acasa.

Pe tot parcursul prezentarii veti afisa o tinuta respectuoasa dar lipsita de umilinta, deoarece dv. nu veniti sa solicitati ceva nemeritat ci, dimpotriva, veniti sa demonstrati faptul ca meritati ceva. Atitudinea dv. va fi, deci, plina de siguranta dar lipsita de infatuare, sugerând deplinul control asupra problematicii supusa discutiei dar evitând sa pareti „atotstiutor”.

Va rugam sa ne contactati pentru mai multe informatii